Exceptional!

      Ieri in Timisoara la Filarmonica am avut parte de o cantare exceptionala! Vorbesc despre reprezentatia tanarului violonist Alexandru Tomescu, detinatorul viorii Stradivarius-Elder-Voicu, cea la care va canta pana in 2012. Acesta a castigat vioara in urma unui concurs in 2007 si a promis ca pana se afla in detinerea sa, va canta pentru toti iubitorii de muzica din cele mai indepartate colturi ale tarii.
      Alexandru Tomescu se afla intr-un turneu in care incearca sa stranga donatii pentru diferite actiuni caritabile. La Timisoara fiind o strangere de donatii pentru copiii fara auz.
Ieri impreuna cu Horia Mihail la pian au cantat Rapsodia I de B.Bartok, Sonata nr.2 de S.Prokofiev, introducere si tarantela de P.de Sarasate Poloneza in La major de H.Wienawski, Havaneza de C.Saint -Saens.
       In pauza primei reprezentatii a avut loc o prezentare a unei viori, instrumente folosite la faurirea viorii prezentate de lutierul Petru Florea cel care a adus si o vioara nou-nouta la care a cantat Alexandru Tomescu, ca o comparatie intre sunetul produs de o vioara 'neatinsa' si Stradivariusul vechi de peste 200 de ani. Diferenta de sunet a fost ca de la Cer la Pamant! In momentul in care a schimbat vioara nou-nouta cu batrana vioara, s-a produs un sunet grav, melodios, aproape de un orgasm auditiv :P
Vioara Stradivarius, pazita neincetat de doi bodyguarzi, parca trei, ultima din cele zece facute de maestrul italian Antonio Stradivari a fost cumparata de statul rroman  pentru violonistul Ion Voicu la suma de 70 mii franci, valoarea ei evaluata astazi fiind de 1.2 mil Euro..
      Insa bineinteles ca valoarea ei spirituala este de nevalorificat la fel cum a fost si cantarea de la Filarmonica.
Imi pare bine ca am ajuns (cu greu) de la job la concert pe la 7.30 unde negasind un loc ca lumea jos am urcat la balcon. Locuri ioc si aici in afara de unul. Cel mai strategic de altfel. Gafaind si nebagand de seama gesticularile unei tanti angajate incerc sa ma asez in locul smecher si cu vizibilitate 10/10 unde nu era nimeni altul decat Domnul Director al Filarmonicii, Ioan Garboni. Eu realizand ce mitocanie era sa fac, incerc sa ma retrag insa Domnul Director ma prinde cu mana de gat (dar nu ca sa ma stranga) si ma invita langa el.
      O reprezentatie de zile mari la fel ca si cea de la Manastirea Sag, la care m-am simtit mai mult decat onorat sa ma aflu langa unul dintre promoterii idei ca Timisoara sa fie Oras Cultural in 2020.
      A, si in dreapta mea s-a aflat nimeni altul decat Emil Cristescu..