Ieri noapte am fost la doua extreme muzicale. Una a fost in Youtopia (yeah, I know..) si cealalta in Setup Venue.
In primul club s-au desfasurat nominalizarile premiilor Romanian DJ List Awards (?!) cu un dj invitat olandez dar cu nume de oras german Dash Berlin. In afara de muzica proasta prestata, am mai remarcat la el si un adevarat ghiul de aur cu incrustatie neagra, onix probabil..
Lume multa, foarte variata, de la taranii casei pana la un tip cu un tricou avand imaginea lui Corneliu Zelea Codreanau! Muzica foarte foarte proasta, sincer ma asteptam sa fie labareala muzicala dar nici chiar asa. Nu-s fan trance, mi se pare cea mai tampa din muzicile electronice dar sunt unele piese, artisti care imi plac mult. Sonorizarea foarte proasta, sunet infundat iar basii se auzeau ca-n butoi. Plictiseala maxima.
Dupa 20 de minute de cascat m-am hotarat sa merg sa vad daca e ceva in Setup. Invitatul serii ar fi fost Ivan Deyanov. Dar cand am intrat pe pagina lui de myspace, era anulat party-ul din TM. Fara invitat, in Setup s-a prestat ceva, si s-a prestat muzica extraordinara, unul din cele mai bune seturi de dj la care am fost.
M-am intors in Youtopia, am luat-o pe I si am plecat sa ne dantzuim in Setup.
Resposabilii cu muzica au fost Plusculaar si turcul Protech. Ritm cursiv, piese excelente (minimal, techno, minimal-tech), jucause, energie pozitiva!
La 4 a trebuit insa sa plec spre casa, sambata lucram. Dar seara de vineri ramane ca fiind una plina, cu rele dar mai ales cu bune!
28.11.2009
22.11.2009
Sa (ne)traim bine
Inca o data rromania a renuntat sa-si faca un viitor mai bun. A renuntat la inca o Revolutie, cea a bunului simt alegand intre un betiv si un lingau american (viitorul presedinte). Asta e ce sa-i faci, asta e tara in care traim si la multi ani in ea dar fara tupeul sa ne mai plangem. Asta e alegerea noastra (nu si a mea) si trebuie sa ne asumam alegerile.
Cacat!
Cacat!
20.11.2009
Helectorale
Treceam prin Libertatii, cand aud un dialog scurt intre niste tipi pe care ii stiu din vedere si care imparteau niste materiale electorale cu un canditat pe care il sustin si eu, si un batranel.
M-a amuzat ce am auzit si reproduc mai jos:
"- ..dati-mi si mie niste calendare"
"- Nu mai am. Ca le-am dat la oameni.."
Pai vrasu ma-sii, la cine sa le dai, la animale?!
M-a amuzat ce am auzit si reproduc mai jos:
"- ..dati-mi si mie niste calendare"
"- Nu mai am. Ca le-am dat la oameni.."
Pai vrasu ma-sii, la cine sa le dai, la animale?!
19.11.2009
Pacientul 25 D
Vineri 13. Am incercat sa scap de superstitii, dar ce mi s-antamplat in aceasta data fatidica, imi va confirma anumite temeri legate de superstitii.
M-am trezit vineri devreme pentru ca aveam de rezolvat o gramada de chestii. Aveam liber de la job pentru ca in ziua precedenta ma invoisem ultimele ore, pentru ca ma simteam rau.
Pe la pranz, imi rezolvasem cam tot ceea ce trebuia si stabilisem cu o prietena un ceai in Carturesti. Era doar 12.30 si ea scapa de la faculta dupa 14. Cum nu prea aveam mijloace de pierdere a timpului, m-am hotarat sa dau o fuga la docu de familie ca aveam oricum sa-i las o adeverinta. Ajung la medic si daca tot sunt in cabinet, ii prezint starea sanatatii. Ca mi-a fost foarte rau ieri si altele.. La prezentarea simptomelor mi-a facut o trimitere de urgenta la.. Urgente. Mi-a spus sa am in vedere ca in urma consultarii de acolo, s-ar putea sa raman internat. M-am conformat, mers acasa mancat bine, si luat unele chestii gen periuta de dinti, sapun, prosop, si pijama sub haine ca nu mergeam totusi la spa.
Era a 2-a oara cand in decurs de un an juma ajungeam la Urgente. Vara trecuta facusem o interocolita de toate frumusetea.. Alta poveste.. Deci stiam la ce sa ma astept. Inca o data, medicii de acolo au fost exemplari, m-au luat imediat, si dupa o descriere a durerilor, mi-au luat sange, si aproape insesizabil m-au si bagat la perfuzie. Asa, de bun venit din partea casei. Stateam acolo si auzeam tot felul de sunete. Parca eram intr-o naveta spatiala. Auzeam tot felul de sunete, de bipuri ca alea din Star Trek Voyager. In patul alaturat, o bashtana batrana care n-a stat mult. Avea pneumonie si au carat-o la Victor Babes. Am scapat de ea. Ce bine ca putzea mai putin atmosfera.
In acea zi si la acea ora, erau in zona studentii de la medicina. In putin timp am devenit o mica vedeta inconjurat de o masa intreaga de mascate imbracate in alb si cu uniforme de infirmiere. In fatza mi se desfasura o intreaga fantezie sexuala. Incep sa-mi puna tot felul de intrebari. Dar mi-a fost cam neplacut sa-i spun la niste ochi frumosi la care nici nu-i vedeam fatza ca aveam scaun negru. Era stanjenitor. Am preferat sa o intreb cum o cheama si astfel schimband subiectul. Am stat cam o ora jos, dupa o ecografie in care mi-am vazut matzele, am fost indrumat spre rezerva, sa ma internez. Ajung sus, stateam la etajul 7, si astept sa vina infimiera sa schimbe patul. Ma fac comod si ma pun sa astept. Nu mult ca vine cineva si ma mai cinsteste cu o perfuzie. Cata generozitate ma gandeam eu. Cu toate starile de lesin si dureri la tample care le aveam de ieri, era un chin statul nemiscat si ceata in care eram, nimeni nu-mi zicea ce am.
In salon, stateam cu un muribund de ciroza si alte cateva boli terminale vegheat de o nevasta in denial si un surdo-mut cu probleme la ficat.
Simptomele mele erau de diagnostic prezumtic ulcer. Asta aveam sa aflu exact maine.
Eu ca sa pot dormi, am nevoie de conditii. Liniste toatala, intuneric. Nu aveam nici una dintre astea. O rog pe asistenta sa-mi dea un somnifer. Refuza pe motiv ca nu am nevoie asa ca imi da intravenos un calmant.. Simt cum incepe sa-si faca efectul. Ma ridic din pat si fac cativa pasi pe hol, in incercarea sa-mi dau seama ce mi-a dat. Fiind intravenos, deci mai puternic ca si efect decat luat oral. Nu mi-am dat seama ce era..
Sambata aveam programat o gastroscopie. Cine stie despre ce vorbesc, stie cat e de oribil.
Am mers intr-o camera alaturata, o masa, un monitor si un cablu. Cablul avea la capat un beculet care de fapt era o camera de filmare. Tubul avea cam un metru, si dupa ce mi-a spreiat gura cu anestezic, a inceput sa-mi bage tubul de 1 metru in stomac. Stateam intins pe o parte, tineam in gura o chestie ca sa nu pot inchide gura, bale, senzatii de voma de la aerul care mi se pompa in stomac pentru marirea lui. Nu stiu cat a tinut, dar cand am iesit ma prabuseam de la oboseala.
Naspa dar trebuia facut. Dupa am primit si eu un raspuns. Era un fel de ulcer avansat, de aici si explicatia scaunului negru, era sange din stomac digerat.
Cat stateam in spital cu acel muribund, aveam temerea sa nu moara. Desi stiam de la inceput ca batranul, Dumnezeu sa-l odihneasca, o sa moara cat eram si eu acolo. Chiar nu mai vroiam sa vad inca o moarte. L-am vazut la 6 ani pe bunicul meu murind si nu mai vroiam asa ceva.
Duminica, ca o presimtire, am vrut sa ma mut intr-un salon cu un singur pat, conditii mai ok care costa 60 de lei pe zi. Dar n-am facut-o pentru ca nu aveam banii la mine.
Luni dimineata la ora 5.30 ma trezesc pasii nervosi ai sotiei batranului. Am dormit prost ca in fiecare noapte dar atipeam totusi. Vad o lumanare si o intreb pe batranica:
- A murit..?
- A murit puiele. A murit
M-am deprimat total, mai ales ca stiam ca luni voi fi externat. De ce nu a mai putut sa astepte macar o zi sa se duca. De ce?
Au trecut 3 ore si ceva pana sa-l duca la morga. Venise si fiica cu nepotelul care avea 6 ani..
Cu o seara inainte, era o adevarata reuniune. A venit si fratele batranului cu nevasta lui, era fiica cu nepotul si sotia lui Sandu, numele batranului.
Eu asteptam sa vina seful mare, sa aflu daca plec luni sau mai raman internat. Mi se mai face un rand de recoltare de sange si inca o ecografie mai tarziu.
Vine seful mare pe la 11 si intr-un exces de zel vrea sa-i externeze pe toti din salon. Inclusiv pe simpaticul surdo-mut cu Hepatita C, si pe un internat nou, de 38 de ani cu ciroza in stare terminala descoperita in urma cu 2 saptamani. Asistenta ii explica la doctorul mare ca aia nu pot fi externati din motive evidente. Intelege situatia si ii trimite pe toti la un eco.
Dupa ce m-au speriat cum ca as avea probleme grave la rinichi, isi belesc ochii mai bine in monitor si descopera ca nu au nimic de descoperit, ca e ok totusi.
Asa ca mai astept inca 4 ore pana sa ies pe usa spitalului. Cu foaia de externare, cu concediul si lista de not to do in the future la mine, am plecat acasa in acea zi de luni ploios.
In tot acest calvar singura persoana care am acceptat-o sa fe cu mine a fost I. Care a venit vineri la mine, in spital, imbracata in rochie mega eleganta, ea fiind organizatoare la primul Fashion Timisoara Festival. M-a surprins mult gestul ei. Nu ma asteptam sincer la asa ceva. Si toate zilele alea, a fost ingrijorata si mi-a indeplinit toate doleantele.
Multumesc I
M-am trezit vineri devreme pentru ca aveam de rezolvat o gramada de chestii. Aveam liber de la job pentru ca in ziua precedenta ma invoisem ultimele ore, pentru ca ma simteam rau.
Pe la pranz, imi rezolvasem cam tot ceea ce trebuia si stabilisem cu o prietena un ceai in Carturesti. Era doar 12.30 si ea scapa de la faculta dupa 14. Cum nu prea aveam mijloace de pierdere a timpului, m-am hotarat sa dau o fuga la docu de familie ca aveam oricum sa-i las o adeverinta. Ajung la medic si daca tot sunt in cabinet, ii prezint starea sanatatii. Ca mi-a fost foarte rau ieri si altele.. La prezentarea simptomelor mi-a facut o trimitere de urgenta la.. Urgente. Mi-a spus sa am in vedere ca in urma consultarii de acolo, s-ar putea sa raman internat. M-am conformat, mers acasa mancat bine, si luat unele chestii gen periuta de dinti, sapun, prosop, si pijama sub haine ca nu mergeam totusi la spa.
Era a 2-a oara cand in decurs de un an juma ajungeam la Urgente. Vara trecuta facusem o interocolita de toate frumusetea.. Alta poveste.. Deci stiam la ce sa ma astept. Inca o data, medicii de acolo au fost exemplari, m-au luat imediat, si dupa o descriere a durerilor, mi-au luat sange, si aproape insesizabil m-au si bagat la perfuzie. Asa, de bun venit din partea casei. Stateam acolo si auzeam tot felul de sunete. Parca eram intr-o naveta spatiala. Auzeam tot felul de sunete, de bipuri ca alea din Star Trek Voyager. In patul alaturat, o bashtana batrana care n-a stat mult. Avea pneumonie si au carat-o la Victor Babes. Am scapat de ea. Ce bine ca putzea mai putin atmosfera.
In acea zi si la acea ora, erau in zona studentii de la medicina. In putin timp am devenit o mica vedeta inconjurat de o masa intreaga de mascate imbracate in alb si cu uniforme de infirmiere. In fatza mi se desfasura o intreaga fantezie sexuala. Incep sa-mi puna tot felul de intrebari. Dar mi-a fost cam neplacut sa-i spun la niste ochi frumosi la care nici nu-i vedeam fatza ca aveam scaun negru. Era stanjenitor. Am preferat sa o intreb cum o cheama si astfel schimband subiectul. Am stat cam o ora jos, dupa o ecografie in care mi-am vazut matzele, am fost indrumat spre rezerva, sa ma internez. Ajung sus, stateam la etajul 7, si astept sa vina infimiera sa schimbe patul. Ma fac comod si ma pun sa astept. Nu mult ca vine cineva si ma mai cinsteste cu o perfuzie. Cata generozitate ma gandeam eu. Cu toate starile de lesin si dureri la tample care le aveam de ieri, era un chin statul nemiscat si ceata in care eram, nimeni nu-mi zicea ce am.
In salon, stateam cu un muribund de ciroza si alte cateva boli terminale vegheat de o nevasta in denial si un surdo-mut cu probleme la ficat.
Simptomele mele erau de diagnostic prezumtic ulcer. Asta aveam sa aflu exact maine.
Eu ca sa pot dormi, am nevoie de conditii. Liniste toatala, intuneric. Nu aveam nici una dintre astea. O rog pe asistenta sa-mi dea un somnifer. Refuza pe motiv ca nu am nevoie asa ca imi da intravenos un calmant.. Simt cum incepe sa-si faca efectul. Ma ridic din pat si fac cativa pasi pe hol, in incercarea sa-mi dau seama ce mi-a dat. Fiind intravenos, deci mai puternic ca si efect decat luat oral. Nu mi-am dat seama ce era..
Sambata aveam programat o gastroscopie. Cine stie despre ce vorbesc, stie cat e de oribil.
Am mers intr-o camera alaturata, o masa, un monitor si un cablu. Cablul avea la capat un beculet care de fapt era o camera de filmare. Tubul avea cam un metru, si dupa ce mi-a spreiat gura cu anestezic, a inceput sa-mi bage tubul de 1 metru in stomac. Stateam intins pe o parte, tineam in gura o chestie ca sa nu pot inchide gura, bale, senzatii de voma de la aerul care mi se pompa in stomac pentru marirea lui. Nu stiu cat a tinut, dar cand am iesit ma prabuseam de la oboseala.
Naspa dar trebuia facut. Dupa am primit si eu un raspuns. Era un fel de ulcer avansat, de aici si explicatia scaunului negru, era sange din stomac digerat.
Cat stateam in spital cu acel muribund, aveam temerea sa nu moara. Desi stiam de la inceput ca batranul, Dumnezeu sa-l odihneasca, o sa moara cat eram si eu acolo. Chiar nu mai vroiam sa vad inca o moarte. L-am vazut la 6 ani pe bunicul meu murind si nu mai vroiam asa ceva.
Duminica, ca o presimtire, am vrut sa ma mut intr-un salon cu un singur pat, conditii mai ok care costa 60 de lei pe zi. Dar n-am facut-o pentru ca nu aveam banii la mine.
Luni dimineata la ora 5.30 ma trezesc pasii nervosi ai sotiei batranului. Am dormit prost ca in fiecare noapte dar atipeam totusi. Vad o lumanare si o intreb pe batranica:
- A murit..?
- A murit puiele. A murit
M-am deprimat total, mai ales ca stiam ca luni voi fi externat. De ce nu a mai putut sa astepte macar o zi sa se duca. De ce?
Au trecut 3 ore si ceva pana sa-l duca la morga. Venise si fiica cu nepotelul care avea 6 ani..
Cu o seara inainte, era o adevarata reuniune. A venit si fratele batranului cu nevasta lui, era fiica cu nepotul si sotia lui Sandu, numele batranului.
Eu asteptam sa vina seful mare, sa aflu daca plec luni sau mai raman internat. Mi se mai face un rand de recoltare de sange si inca o ecografie mai tarziu.
Vine seful mare pe la 11 si intr-un exces de zel vrea sa-i externeze pe toti din salon. Inclusiv pe simpaticul surdo-mut cu Hepatita C, si pe un internat nou, de 38 de ani cu ciroza in stare terminala descoperita in urma cu 2 saptamani. Asistenta ii explica la doctorul mare ca aia nu pot fi externati din motive evidente. Intelege situatia si ii trimite pe toti la un eco.
Dupa ce m-au speriat cum ca as avea probleme grave la rinichi, isi belesc ochii mai bine in monitor si descopera ca nu au nimic de descoperit, ca e ok totusi.
Asa ca mai astept inca 4 ore pana sa ies pe usa spitalului. Cu foaia de externare, cu concediul si lista de not to do in the future la mine, am plecat acasa in acea zi de luni ploios.
In tot acest calvar singura persoana care am acceptat-o sa fe cu mine a fost I. Care a venit vineri la mine, in spital, imbracata in rochie mega eleganta, ea fiind organizatoare la primul Fashion Timisoara Festival. M-a surprins mult gestul ei. Nu ma asteptam sincer la asa ceva. Si toate zilele alea, a fost ingrijorata si mi-a indeplinit toate doleantele.
Multumesc I
12.11.2009
11.11.2009
09.11.2009
Alles gute!
Astazi Berlnul si intreaga Germania sarbatoresc caderea zidului.Pe 9 noiembrie 1989, pentru sistemul comunist din intreaga Europa a fost inceputul sfrasitul. Primul pas s-a produs la Berlin, dupa aceea statele comuniste rostogolindu-se una dupa alta.
Ca a fost implicare si din terte parti in aceste "revolutii" e posibil, dar ramane entuziasmul sincer si bucuria oamenilor de a fi liberi dupa 50 de ani de viata cenusie.
La multi ani Berlin, La multi ani Germania!
I folow the Moskva
Down to Gorky Park
Listening to the wind of change
An August summer night
Soldiers passing by
Listening to the wind of change
The world is closing in
Did you ever think
That we could be so close, like brothers
The future's in the air
I can feel it everywhere
Blowing with the wind of change
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
in the wind of change
Walking down the street
Distant memories
Are buried in the past forever
I folow the Moskva
Down to Gorky Park
Listening to the wind of change
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow share their dreams
With you and me
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
in the wind of change
The wind of change
Blows straight into the face of time
Like a stormwind that will ring the freedom bell
For peace of mind
Let your balalaika sing
What my guitar wants to say
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow share their dreams
With you and me
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
in the wind of change
Theatre of Tragedy - Forever is the world
Formatia norvegiana Theatre of Tragedy a scos un nou album, al 9 lea din cariera, posesor fericit al carui sunt!
Norvegienii au incercat mai multe stiluri cum ar fi black simfonic, industrial, darkwave chiar si electropop. Albumul este o revenire la orginile gotice, dupa experimentele foarte fericite in opinia mea, din albumele precedente. Forever is the World suna foarte foarte bine. Din pacate la vocea feminina nu se afla Liv, dar si Nell Sigland poate fi o soprana bunicica si impreuna cu growling-ul lui Raymond iese ceva ce suna foarte special!
Albumul contine 10 piese dintre care un bonus track Empty si un vinyl bonus The Breaking.
Piesa mea preferata de pe acest album este Deadland.
Dupa ce i-am auzit in 2007 la Peninsula, sper ca foarte curand sa-i aud iarasi live, de data asta cu piesele de pe Forever is the World
Norvegienii au incercat mai multe stiluri cum ar fi black simfonic, industrial, darkwave chiar si electropop. Albumul este o revenire la orginile gotice, dupa experimentele foarte fericite in opinia mea, din albumele precedente. Forever is the World suna foarte foarte bine. Din pacate la vocea feminina nu se afla Liv, dar si Nell Sigland poate fi o soprana bunicica si impreuna cu growling-ul lui Raymond iese ceva ce suna foarte special!
Albumul contine 10 piese dintre care un bonus track Empty si un vinyl bonus The Breaking.
Piesa mea preferata de pe acest album este Deadland.
Dupa ce i-am auzit in 2007 la Peninsula, sper ca foarte curand sa-i aud iarasi live, de data asta cu piesele de pe Forever is the World
08.11.2009
Surexpositions 2009
Centrul Cultural Francez si Muzeul de Arta din Timisoara organizeaza
a V-a editie a Intalnirilor Internationale de Fotografie Contemporana
de la Timisoara - SupraExpuneri. In iunie 2005, Centrul Cultural
Francez a organizat in premiera nationala absoluta Intalnirile
Fotografice de la Timisoara numite SurExpositions / SupraExpuneri.
Menirea acestui eveniment este sa reuneasca o data pe an creatii ale
unor artisti fotografi contemporani europeni de marca, in expozitii
deschise publicului larg precum si profesionisti in domeniul
cultural-artistic, pentru discutii si dezbateri in jurul unor
problematici date.
A cincea editie a Intalnirilor Fotografice Internationale se va desfasura intre 10 si 30 noiembrie 2009 si are ca tematica generala Greutatea superficialului, usurinta gravitatiei. Vor participa artisti de renume din Franta, Romania si Polonia. SupraExpuneri 2009 va gazdui, ca si in anii precedenti, un ciclu de conferinte organizate in jurul experientelor exemplare din domeniul fotografiei contemporane.
Editia SupraExpuneri 2009 se va bucura de un program artistic, numit Nocturne, propunand seri de proiectii video, performance-uri si muzica experimentala, animand astfel intalnirile fotografice si dand o adevarata rezonanta orasului.
Programul si mai multe gasiti aici
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
